31 dec. 2018

GÂNDURI PENTRU 2019 - DESPRE PRIETENI

      2018 își consumă ultimele ore; un an plin de provocări personale, de proiecte îndeplinite și de lucruri care își caută încă soluții. Am avut un an politic românesc plin de inutilități și excepțional de puțini pași înainte, fără un proiect concret și cu abordări puerile. Am trecut acest an fără absolut nimic concret în materie de justiție care este elementul cheie și soluția tuturor problemelor unei societăți în plină fierbere. Despre economie nu are rost să discutăm și nici despre cei 5 km de autostradă inaugurați în 2018.
        Vrând - nevrând am depins de factori externi și pe parcursul acestui an, în sensul că niciodată nu depinde de noi să reușim în proiectele noastre. Am fost, suntem și vom fi înconjurați, sprijiniți, iubiți sau urâți de oameni. Nu mai este un secret pentru nimeni că aceștia s-au schimbat, iar valorile morale s-au inversat în ultima decadă.
     Pentru acest an care tocmai o să înceapă, o să mă opresc să dedic unele gânduri legate de persoanele din viața noastră: cu bune și cu rele.     
      Viața unora dintre noi s-a complicat în ultima perioadă. Și ne-am adâncit atât de tare în viața de zi cu zi încât pe parcursul acestui drum trasat de anul care tocmai se incheie, uneori ne-am pierdut. Ne-am pierdut rușinea, am lăsat în urmă decența și ne dorim de multe ori imposibilul, considerând vinovați pe alții de nerealizările noastre.
      Am văzut anul acesta (din prisma profesiei) relații de prietenie de ani buni și relații de familie stricate iremediabil pentru motive absurde și nejustificate. În mod normal nu putem accepta ca aceste lucruri să ni se întâmple și pentru a păstra aceste relații ne opunem evidențelor cu eforturi de toleranță și înțelegere împinsă spre limite extreme. Deși cred că ne fixăm atenția exact pe ceea ce nu trebuie.
       Este evident pentru cine suntem importanți și parte din viața de zi cu zi. Și aceste persoane trebuie să rămână alături de noi pentru că o povară a unor prietenii forțate și fundamentată pe neadevăruri nu numai că nu are niciun sens, dar ne vor provoca mari neplăceri viitoare.
     Nu știu dacă accesul la atâtea știri (majoritatea false sau prost concepute) au rolul lor în comportamentul uman și provoacă multor persoane dorințe care vor finaliza frustrate. Știu doar că aceste comportamente există,  că anumite persoane își pierd uzul rațiunii și trec de multe ori în sfera mojicilor. De aceea este bine ca aceștia din urmă să nu mai facă parte din viața noastră de zi cu zi. Pentru că de foarte multe ori bunăstarea noastră sufletească și mentală depind ambele de persoanele care ne înconjoară. Pentru că întotdeauna vor susține că dreptatea este a lor și că noi suntem cei care greșim.
       Am început cu aceste gânduri legate de relațiile personale pentru că sunt cele care guvernează viața noastră cotidiană și are influențe în sfera personală, profesională și sentimentală. Și cred că sunt momente în care trebuie să ”debarcăm” toate aceste persoane care nu numai că nu aduc nimic bun în viața noastră, ci o fac imposibilă de  multe ori.
       Prin urmare, dacă am avut un an 2018 dificil nu ar fi rău să aruncăm o privire în jurul nostru și să facem o curățenie de an nou. Să nu uităm însă, să ne facem și o analiză personală.
      Anii trec, economia personală se modifică constant, locurile de muncă se schimbă, sănătatea poate fi mai bună sau mai rea, avem dificultăți și probleme de rezolvat, dar ceea ce ne ține pe linia de plutire sunt oamenii pe care îi avem alături; cei care necondiționat sunt acolo, cei care ne stimează pentru ceea ce suntem și nu pentru ceea ce am putea fi, cei care ne respectă și apreciază, cei care nu vor să ne schimbe pentru a fi pe placul lor.
      Iar dacă avem dubii despre cine și de ce este alături de noi, mereu consider ca un criteriu valabil pentru a verifica buna-credință în a observa faptele fiecăruia.
      Consider ca anul 2019 este anul în care este bine să ne imbunătățim confortul personal prin păstrarea unor relații de prietenie adevărate și fără toxicitate.
     Un an 2019 bun, plin de bucurii, împliniri profesionale și cu belșug!
      Infinite mulțumiri pentru acest an care tocmai se încheie:
          - familiei mele care mă sprijină necondiționat;
          - prietenilor care au făcut ca acest an să fie excepțional;
          - colegilor mei de birou pentru pasiunea pe care o au pentru drept;
         - clienților noștri care au avut încredere in biroul nostru și au făcut în 2018 un an extraordinar pentru Credis Abogados și
          - colaboratorilor biroului (nu în ultimul rând) care au fost promți ca întotdeauna.

LA MULȚI ANI!


31 dec. 2017

2018 - URĂRI ȘI GÂNDURI PENTRU ROMÂNIA ȘI ROMÂNI

        
      Ziua de anul nou vine întotdeauna să reamintească lucrurile pe care le-am făcut bine și pe cele care le-am făcut mai puțin bine. Pare că ziua de 31 decembrie și-ar dori să șteargă frustrările și să le înlocuiască cu planuri noi, îndrăznețe. Este ziua în care nu au loc supărările și neputința; în care, cu mult curaj, privim spre următoarele 12 luni calendaristice. Pare că este ziua în care ne încărcăm cu o nouă energie; când îmbrățișăm și urăm de bine; când provocăm zâmbete și primim gânduri bune din partea familiei, prietenilor și cunoscuților; când orgoliul își pierde din intensitate și ridicăm privirea cu optimism; când planificăm și calculăm.
        Primele mele gânduri pentru 2018 se îndreaptă către țara mea, România. Cum speranța moare ultima, îmi doresc ca noul an să fie unul dominat de liniște și calm. În care argumentele au prioritate în fața țipătului groaznic care a venit să înlocuiască logica și să domine viața cotidiană. Doresc României o îmbunătățire substanțială a infrastructurii, o economie activă, protejată și revenirea la o situație de normalitate politică. Îmi doresc ca Parlamentul să fie plin de oameni de stat și nu politicieni. Să fie români și să simtă românește pentru țara noastră. Îmi doresc un Președinte matur (nu doar din pricina vârstei) care să vegheze interesele tuturor românilor. Un Președinte fără emoții personale și care este lipsit de handicapul unei țări cu cetățeni de mâna a doua.
       Românilor (indiferent unde ar trăi) le doresc un an 2018 plin de realizări. Să începem cu optimism și deși  există posibilitatea ca lucrurile să nu reușească așa cum ne-am dorit în noul an, de ce să nu încercăm. Nu trebuie să fim mai buni, însă trebuie să fim corecți cu noi și cu ceilalți. Să măsurăm și să cântărim mereu cu aceeași unitate de măsură pentru toate persoanele și faptele lor. Să respirăm adânc înainte de a ne înfuria, indiferent în ce parte suntem. Să fim întreprinzători și să ne rezolvam problemele cu spor pentru că absolut nimeni nu ni le va rezolva și nu toate sunt din cauza politicii. Să ne informăm corect și să refuzăm orice știre care dorește dezbinare și împrăștie ură. Să citim mai mult și cu folos. Să avem grijă  de sănătatea noastră și a familiei; să petrecem mai mult timp cu ei și să-i ascultăm.
        Tuturor le urez ca profesional să fie un nou an plin de realizări indiferent de activitatea pe care o desfășoară. Și dacă pe parcursul celor 12 luni ne împiedicăm, să vedem acest lucru ca o oportunitate și nu ca un dezastru. Pentru că poate fi un pas înainte și întotdeauna învățăm din eșecuri.
      ”Cum îți așterni, așa dormi” - din înțelepciunea populară românească. Eu zic să așternem bine noul an pentru un ”somn profund și liniștitor”.
LA MULȚI ANI 2018!

26 dec. 2017

DESPRE DISCORDIE, AVOCAȚI ȘI SISTEMUL DE JUSTIȚIE

    Cetățenii români, indiferent unde ar trăi, își doresc un lucru: o Românie modernă. Însă fiecare are o opinie proprie despre cum s-ar pune în practică modernizarea ei. Aici începe discordia: mulți sunt vehemenți și împotriva oricărei măsuri care ar putea conduce la o modernizare, indiferent cât de îndrăzneață ar fi, iar alții acceptă orice propunere considerând-o ca fiind validă doar pentru că este susținută de un anumit grup de persoane dragi lor.
     Dacă deschidem DEX-ul și cautăm explicația cuvântului ”discordie” cu siguranță ne apare definiția sentimentului românesc din zilele noastre. Depășește puterea mea de înțelegere situația acestor ultimi ani în care am vazut români nutrind sentimente adevărate de ură față de compatrioții lor care au opinii contrare. Există o fractură așa de mare în societatea românească, încât nu cred că poate fi depășită nici în jurul bradului de Crăciun. Nu pot înțelege cum se face că pe rețele curg râuri de cuvinte scrise și că nimeni până la acestă oră nu a redactat o propunere concretă pentru direcțiile în care România este deficientă. Dar asta ar însemna că am fi în prezența unei societăți civile organizate, ceea ce este încă o utopie în aceste zile.
     Mă surprinde cu adevărat și vocabularul folosit pe care nu l-am întâlnit nici măcar în zona mărginașă a orașelor  în furoarea anilor 90, când totul părea că este permis. Mai mult decât asta, este folosit de o manieră publică și devine un stindard, un exemplu de urmat. Dar despre asta vorbim în altă postare pentru că este un subiect amplu și merită și câteva exemple clare.
      Urmaresc cu atenție în ultimele luni mișcările legislative și caut argumente. Caut și caut și caut, dar lipsesc. Doar fraze scoase din context împrăștiate pe rețelele sociale și, mai grav, în toate mediile publice, mai ales la televiziunile mai mult sau mai puțin datornice la bugetul strâmtorat al României. Nimeni nu explică în ce constă aceste propuneri de modernizare. De fapt nimeni nu înțelege în ce direcție mergem sau dacă mergem spre ceva sau undeva. Nici măcar cel care se manifestă pro sau contra.
       Guvernează acum PSD și ALDE și este clar că în materie de comunicare sunt partide repetente. Nu vorbim de retorică politică pentru că aș fi pretențios, vorbim de câteva lucruri esențiale cum ar fi explicația lucrurilor pe care au intenția să le facă, adopte sau să le propună.
       Eu urmăresc, în special, propunerile privind justiția. Și privesc totul sub lentila unei lupe aceste lucruri pentru că, din când în când, mă lovesc de acest sistem lent, greoi și parcă imposibil de mișcat. Publicam în urmă cu ceva vreme o SCRISOARE ÎNCHISĂ PRIMULUI MINISTRU care la acea vreme era Victor Ponta (august 2012). Și atrăgeam atenția asupra unui lucru esențial într-o democrație: justiția. Deja știm unde este Ponta și știm că asta nu a fost prioritatea Guvernului său. Nu a fost o prioritate a niciunui guvern român după revoluție. Au fost doar ”cârpeli” ale codurilor sau legilor, făcute pe genunchi, care produceau confuzie în aplicare (lucru care se întâmplă și astăzi) aruncând societatea românească într-o negură comparabilă cu cea a Evului Mediu.
        Refuz să cred că o țară cum este România, cu persoane pregătite la un nivel de excelență, nu este capabilă să emane o legislație modernă în toate câmpurile și care să confere cetățenilor ei JUSTIȚIE. Justiție pentru România înseamnă liniște, siguranță, modernitate și evoluție. Înseamnă reguli clare pentru toți, adaptarea la unele vremuri care sunt schimbătoare și provoacă incertitudine.
         Fără a intra mult în detalii, menționez aici o opinie proprie, în baza observațiilor făcute direct la sursă și sunt un fragment important din ceea ce numim sistem de justiție. Niciodată nu am văzut avocatura la un nivel așa de scăzut și nu mă refer la pregătirea colegilor avocați, ci la faptul că legislația i-a trimis ușurel la coșul de gunoi al justiției: unii magistrați care îi tratează cu lipsă de respect, condiții în sălile de judecată inumane, acces la informații restricționat, o regularizare a profesiei antică și o legislație care îi pune pe o treaptă necorespunzătoare în sistemul național de justiție. Deși avocații sunt motorul unei societăți juste, sunt primii care platesc prețul unei societăți bolnave, cuprinsă de febra de a critca, de a nu asculta și de a crucifica. Și avocatul român trebuie să se supună unei legislații mai proaste decât cea din vremea dictaturii, care se schimbă lunar prin diverse acte legislative fulminante. Legislație pe care trebuie să o explice logic clientului său, deși de multe ori logica nu există. Demnitatea profesională s-a asociat astfel inutilității. Nu este avocatul pledant cel care conduce tehnic un proces: este sistemul de justiție strâmb, incoerent și dezarticulat cel care își impune punctul de vedere prin sentințe absolut surprinzătoare. Nu triumfă justiția ci cutuma postdecembristă. Iar dacă avocatul român continuă să stea în picioare se datorează faptului că este un supraviețuitor în apele tulburi ale unui sistem lipsit de coerență. Așteptând ziua cea mare: când va exista suficientă viziune pentru a se pune ordine într-un sistem haotic.
        Însă cel care plătește prețul suprem al dezordinii legislative este justițiabilul. Cel care de o formă involuntară (de cele mai multe ori) se vede nevoit să se apere în justiție și nu are absolut nicio garanție de un proces echitabil. Ci are parte de un sistem prăfuit care își are baza în calculatoare cu sistem de operare Windows 95 precum codurile legislative românești actuale. Și in care sentințele depind de la o judecătorie la alta.
      Dacă reușim să modernizăm justiția, să dăm avocaților locul pe care îl merită, magistraților să le conferim garanții dar și responsabilități, să adoptăm Coduri moderne și juste, dacă reglementăm principalele instituții de drept conform zilelor în care trăim, putem să accelerăm către modernitate. Iar cei care trebuie să o facă, dar nu știu, le recomand să întrebe. Se vor lovi de surprize; plăcute.

27 mar. 2016

DIASPORA - CAPUL RĂUTĂȚILOR ROMÂNEȘTI

   Nu mai este un secret pentru nimeni mersul politic al Diasporei, împărțit între filialele de partid formate din 3 persoane, partidele cu sucursale facebook și cele inventate cu denumiri deosebit de sofisticate dar niciodată înregistrate.
    Partidele politice românești, cu tradiție, nu au absolut niciun interes în politica din Diaspora, ba din contră au căutat ori de câte ori s-a putut, sabotarea oricăror inițiative serioase venite din partea comunitatților de români, indiferent unde s-ar afla ele.
     Diaspora a fost țapul ispășitor în alegeri de fiecare dată: dacă a câștigat Iohannis, a fost din cauza Diasporei; Geoană a pierdut din cauza românilor din afara granițelor. Astea sunt fabule pentru că deși ar vota toți românii din Diaspora, procentul nu este suficient pentru a schimba rezultatul unor alegeri generale. Diaspora, în afara fluxului de bani trimiși în Romania, este neinteresantă pentru clasa politică românească prinsă în meandrele împărțelii banilor din contractele publice. Românii plecați au fost apostrofați pe nedrept cu sintagma "v-ați luat țara înapoi" in 2014 pentru că și-au luat-o cei care au avut-o întotdeauna. 
      Fiind un participant activ o bună perioadă de timp la viața social-politică din Diaspora am văzut cum oameni valoroși și activi în politică au renunțat pe parcurs la vise, inițiative și chiar interes pentru politica românească, continuând cu politica spaniolă, unde sunt apreciați și prezenți chiar pe listele formațiunior din Peninsulă. Avem consilieri în Italia și Spania aleși pe liste la alegeri locale, dar care nu au prezentat niciun interes pentru Romania. Și nu vorbesc despre ideologia dreapta sau stânga, ci în general despre toate culorile politice.
       Oamenii nu mai cred oricum în nimic și în nimeni. Pentru că politica românească în general nu este un lucru serios. Pe fiecare zi ce trece realizez că Parlamentul României este din ce în ce mai departe de a reprezenta voința românilor ci doar un club de protecție de interese. Dacă acuzația asta vi se pare dură și nejustificată, vă exemplific: după 26 de ani de democrație și aproape 9 ani în UE suntem cea mai săracă țară din spațiul european, infrastructura României este într-un stadiu deplorabil, nivelul de viața al cetățeanului de rând atinge pragul sărăciei, economia are cele mai rigide sisteme de funcționare, ANAF este un mijloc de opresiune politică, pensiile românior care au muncit până la 65 de ani nu ajung nici măcar pentru nevoile lunare de bază, avem mii de mașini înmatriculate în Bulgaria datorită unei legi care protejează interesele unor politicieni patroni de reprezentanțe auto, toți funcționarii fac parte din SRI, padurile românești sunt defrișate etc.
      Acum vine întrebarea: cum ar putea cineva nou sa intre în sistem și să încerce să schimbe ceva? Cum ar putea să schimbe regulile jocului și că cei care au deosebit de multe interese economice ar trebui să producă cu adevărat din activități lucrative și să lase la o parte comisioanele din lucrări publice?
      Diaspora nu interesează la nivel de lideri politici pentru simplul motiv că modelul unui lider din Diaspora ar fi altul. Imaginați-vă un premier cu rădăcini în Diaspora care și-ar compune un cabinet de miniștri care s-ar pune serios pe treabă. Cine l-ar mai controla și cum ar putea DNA să-i arate din când în când o posibilă plângere penală în cazul în care nu reacționează cum trebuie. Ce nu poate fi controlat, nu e bun.
       Vă închipuiți că Băsescu este așa de bun politician încât a rezistat pe scena politică atâția ani din motive de pricepere? Clar că nu; pentru că de nivelul de birjar nu a trecut niciodată, dar a protejat sistemul și pentru asta nu numai că el continuă, dar ar fi mare lucru să nu câștige iar în viitorul apropiat, functii politice și administrative în stat.
       Astfel putem să înțelegem stadiul de "ignore" pe care Bucureștiul îl dă oricărui politician român din Diaspora. Și încurajarea liderilor certați cu limba română, fără viziune și vreun rost pe planeta Pământ ca să dețină funcții în sucursale sau filiale de partide politice în Diaspora. Poți să-i controlezi ușor și să-i cerți ca pe cei mici. Pentru că pentru ei a te numi președinte este suficient și nu contează dacă nu este capabil să construiască vreo idee. Se înregimentează politic în partide despre care habar nu au ce doctrină și politică duc și unde vor să ajungă. Este suficient să împartă în facebook vești proaste despre celelalte partide și misiunea politică este împlinită. Și au pretenția ca oamenii să-i urmeze și să se înregimenteze în partidul lor de 3 membri.
Asta este peisajul politic actual la mii de kilometri distanță de România. Cetățeni care pretind că fac politică fără niciun obiectiv concret, care niciodată nu au adus o singură propunere colectivității din care fac parte, dar care dețin funcțiile de frunte prin sucursale.
Se va schimba ceva? Nu cred, pentru că România nu pune nicio bază în Diaspora și minunatul bazin de personal pe care îl are.

25 mar. 2016

VICTOR PONTA Vs. KLAUS IOHANNIS SAU DESPRE EȘECUL GENERAȚIEI MELE

Părerea mea despre actualul președinte Klaus Iohannis este destul de clară și coincide exact cu cea din campania electorală din anul 2014. Despre lucrul bine făcut am tot spus; de fapt, este vizibil lucrul bine făcut în România. Acum Iohannis deține cea mai înaltă funcție din Statul Român și cum era și este previzibil, situația îl depășește. Dar nu despre asta vreau să vorbesc astazi.


      Victor Ponta a avut un contracandidat puternic în campania din 2014 - el însuși. A luptat atât de mult să-și dărâme imaginea și să transmită un eronat mesajul politic, încât a reușit cu succes ca într-o perioadă amețior de scurtă să piardă unele procente valoroase și după închiderea urnelor a recunoscut înfrângerea și l-a felicitat pe Klaus Iohannis. Acesta din urmă cu siguranță a rămas mut de surprindere pentru că reușita în alegeri nu i se datorează absolut deloc. 
      
     
    Am avut 2 candidați la funcția de președinte, iar Victor Ponta i-a făcut actualului președinte un cadou neașteptat. Două săptămâni între primul și al dilea tur de scrutin l-au dus pe Victor Ponta de la extaz la agonie, deși părea că totul este aranjat: el Președinte al României și Liviu Dragnea președinte PSD.
     Ce i-a lipsit lui Ponta în campanie? De fapt, ce îi lipsea lui Ponta în ultimii ani?
     Nu știu ce analiză au făcut la PSD și nici nu mă interesează pentru că ceea ce alegătorul percepe este ceea ce contează. Premierul de atunci s-a izolat într-un turn inexplicabil de închis.
     
    Cei care îl cunosc pe Victor Ponta, care cu o deosebită iluzie, deschidere și speranță devenea la Amara în 2001 Președinte TSD cu siguranță se întreabă același lucru ca și mine: pe unde s-a pierdut tânărul doritor de schimbare? Unde regăsim speranța unei întregi generații românești care nu și-a dorit decât ca statul român să iasă din starea asta de letargie și inactivitate?
     
    Victor Ponta în 2014 probabil nu vorbea nici măcar cu a lui soție. Nu vorbea cu nimeni. Era Premierul României și asta probabil l-a făcut să își imagineze că ceilalți sunt oameni care necondiționat și fără absolut nicio împotrivire trebuie să-l slăvească. Să mă explic: Victor Ponta era un om deosebit de ocupat; mereu. Era imposibil să vorbească cineva cu el. Nu știu dacă era o strategie a celor care îl înconjurau, dar asta nu este o scuză. Cei din PSD puteau cel mult să se pozeze într-o viteză fantastică cu premierul, după reuniunile unde participa. Ponta uitase că PSD este compus din oameni: simpatizanți și militanți. Și că o bună parte din români sunt indecișiși, văd, aud și simt. Iar indiferența și caracterul de zeu conduc la plata unor facturi imense în politică.
   
     Nu știu dacă vreodata ați participat la o reuniune unde trebuia să fie prezent premierul. Dacă da, știți despre ce vorbesc. Dacă nu, vă explic; să ne imaginam o reuniune politică a PSD oriunde. Putea fi în București, Torino sau Madrid. Nu vorbesc despe punctualitate pentru că îmi imaginez că este foarte greu să calibrezi o agendă de premier. Dar după o așteptare destul de importantă a celor prezenți, apare premierul care merge direct la prezidiu, vorbește despre lucruri pe care nici el nu le crede, face câteva poze și iese în grabă pentru că are altă reuniune. Nici măcar nu părea că este de la PSD ci un independent care nu dorește să fie relaționat cu politicul. Așa i s-a și întâmplat: acum nu prea mai are treabă cu politicul.

    Asta a fost relația lui Victor Ponta cu membrii PSD: rece, distantă și, pe alocuri, indiferentă. Considera că cineva trebuie să-l slăvească pentru simplul fapt că există și este președintele PSD. Nu a înțeles că acum este un schimb de generații, iar rudele nu trebuie să facă parte din ecuația politicului. Nu a înțeles că era singura speranță a momentului. Nu a auzit probabil nicio părere sinceră de la cei apropiați. Însă majoritatea erau de acord cu un singur lucru: politica se face pentru și cu oameni.

    Mă simt tradat inclusiv azi, la peste un an de la alegeri. Trădat de o persoană din generația mea care nu înțelege nimic și se agață de metehne vechi, învățate pe parcurs pentru că înainte nu le avea. Că nimeni nu este zeul nimanui, iar clipele de glorie se duc așa cum au venit. Că istoria te poate menționa într-o frază sau în mai mult de 3 pagini.

    Se vorbea despre alegeri și că nu știu a cui vină a fost pierderea alegerilor de către PSD. Social-democrații au pierdut singuri, nu că i-ar fi înfrânt opoziția sau Klaus Iohannis. Și nu e suficient ca să guvernezi prin 3 ordonanțe de guvern, iar românii să te iubescă la nesfârșit. 

    Toți am așteptat prima piatră de temelie a noului stat de drept românesc modern și democrat. Am sfârșit în același noroi cu aceleași figuri sinistre care se schimbă din mandat în mandat. Cu aceleași gropi pline de apă de ploaie în fața casei, deși în evidențele primăriei străzile și trotuarele figureaza asfaltate de 3 ori. Cu aceleași salarii mizere și prețuri ca la Paris. Cu același sistem politic si administrativ ineficient. Cu aceeași justiție ineficientă și fără garanții.

     Am ratat ocazia generației mele. Am ratat-o din motive de care mi-e rușine să le mai amintesc. Am ratat posibilitatea de a spune copiior mei că viața in România s-a schimbat cu generația mea plină de curaj, viziune și dorință de modernitate. Așa că acum trebuie să suport un mandat inutil de președinte facebook susținut de finanțele celor care au nenorocit un neam, l-au mazilit și l-au trimis în hăul țărilor fără rost.
 
    Fac parte din generația care a fost sortită eșecului. Eșec pe care mi-l asum și cu mare durere trebuie să-l recunosc copiilor mei care deja înțeleg că în România a fi competent este egalul lui zero. Că studiile fără pile sunt în van și că viitorul lor este mai bun în țara altora. Pentru că ne conduc mereu români care nu iubesc România și visul unui politician român nu trece de nivelul de  a-și construi o casă la care ajungi pe drumuri neasfaltate.

24 mar. 2016

POLIȚIA FACEBOOK: EXCLUSIV! S-A DESCOPERIT CA DACĂ ȚI-E SETE TREBUIE SĂ CONSUMI APĂ!


     Un mesaj sugestiv pentru persoanele care sparg parolele de facebook ale cunoscuților sau apropiaților. De regulă, înâlnim plângeri destul de dese de genul "cineva mi-a spart contul de facebook", dar rareori întâlnim o asemenea determinare în a transmite mesajele cele mai sincere, ieșite din inimă pentru cel care dorește să citească mesajele personale din facebook.
    Deși fotografia de profil indică o persoană blândă și prietenoasă, gândurile sunt tocmai reversul aparențelor. Și chiar daca sunt citite mesajele, frumusețea ei nu o poate lua nimeni. Comentariile sunt de prisos. Transmite cu multa "stima violetA".





 


   Realitatea este un post de televiziune care, exact așa cum vă închipuiți, are multe persoane salariate, un buget consistent din care nu plătește din câte știu impozite statului și dorește să informeze, asemenea CNN si BBC, cu informații și știri din cele mai proaspete.
    Alături de ultimele mișcări din lume pe scena geo-politică și de agitata politică dâmbovițeană, cei de la Realitatea ne propun articole de un interes deosebit: cine se va răzbuna pe noi fără să clipească. Nu știu daca eu sunt considerat de către cei de la Realitatea prin acest articol, idiot sau cu retard mental, dar le reușea mai bine știrea dacă aplica treba cu "scrupule" celor care se prefac prin București că fac politică și nu afaceri personale.






    Când excesul de vitamine cumulat cu lipsa de la orele de gramatică în timpul școlii și o totală necunoștință despre existența limbii engleze se amestecă într-un cocktail exploziv, va rezulta o publicație ca cea a prietenului din stânga. 
   Este angajat ca "badigard" (în traducere liberă gard și badi), iar misiunea lui în viața este să spargă dinți ca acceleratul. I-a plăcut așa de tare publicația, încât și-a aplicat un like instant.





     Normal că e bombă știrea asta. Săraca Românie; nici măcar pământ românesc nu mai este. Dar de aici până la a fi pământ islamic este o distanță mare. Ceea ce cu siguranță pot să spun, este că autorul articolului este "pământ cu ochi" considerând că cineva poate să creadă o declarație inventată.
     Pot să fiu de acord însă, cu un aspect: pământul românesc trebuie eliberat, dar de plaga de care suferă și care împiedică modernizarea lui și a instituțiilor.
      Dar  am gasit acest articol împărțit în paginile mai multor persoane, ceea ce mă conduce la o concluzie: ca e de un interes deosebit pentru gunoiul facebook-ist.





  



  

    Când am citit informația profilului, scoasă în relief pentru a sublinia filosofia adâncă a persoanei, m-a durut și pe mine. Rău de tot; doare când citești ceva în limba română și nu pare deloc românește.
     Nu pot să trec însă, peste dorința aproape diabolică a persoanei cu profil pe facebook căreia îi place să vadă pe cineva când îl "duare". Vine probabil, dintr-o frustrare după o relație eșuată. Dar e o simplă presupunere.









      Nu e o noutate faptul că multe pagini web ne sfatuiesc cum și ce trebuie să facem: bea apă dacă ți-e sete, mănâncă dacă ți-e foame. Aceste sfaturi impresionante, fără de care nu știam ce pot face cu viața mea.
    Norocul meu că primesc sfaturi prin intermediul facebook. Exact: 6 motive ca să dormi dezbracat. S-a făcut chiar și o statistică cum că 8% din persoane dorm dezbrăcate și, prin urmare, aceștia au o sexualitate mărită. Nu știu cu certitudine cum s-ar defini o sexualitate mărită, dar cred că există mai mult de 6 motive ca să dormi în pijamale.




 


     În Romania totul este exploziv. Cu litere mari. M-a pus pe gânduri acest articol despre colții rusești. La prima vedere mi-am imaginat că este vorba despre dinți. Și că Gușă Cosmin are o boală rar întâlnită: suferă de colți rusești. Adică are o parte din dantură ascuțită exact ca a oamenilor care trăiesc în Rusia. Pentru că cei din Rusia au colți ascuțiți, lucru pe care ceilalți nu îl au. Deși, dacă stau să mă gândesc, articolul sună mai mult a mârâială. 
     Nu știu cine este Iulian Fota și nici că mă interesează. Dar toate par să se fi întâmplat la Realitatea TV. Atunci începe surprinderea mea să scadă din intesitate. Pentru că știrile de la Realitatea sunt spuse de persoane cu colți rusești.



 
  Norocul rusoaicelor provine din Romania. De ce? Ni se explică în acest articol despre secretul frumuseții. Dar numai despre frumusețea fetelor din Rusia pentru că restul lumii nu și-a dat seama că România deține un aliment minune. Așa reiese din fotografia articolului care prezintă o fată și nu sunt sigur că e rusoaică; dar dacă e blondă și face poze iarna, din Rusia trebuie să fie. 
     Dar se pare că acest aliment nu a fost găsit de românce sau nu și-au dat seama că efectul alimentului este cel din poza articolului. Și nu explică aticolul dacă bărbații care consumă acest aliment devin la fel de frumosi. În tot cazul, ar trebui să-mi revizuiesc alimentația. Chiar dacă ingredientele trebuie să le aduc din România.







      De câteva zile sunt bombardat de știrile Romania TV despre cum să iau bani degeaba. Și nu e valabil numai pentru mine ci pentru toți romanii. Așa că, prin acestă informație în exclusivitate, mi se aduce la cunoștință că România devine o țară nemaipomenită: stai acasa, iei bani și te-ai aranjat pentru toată viața. E total în contra la ceea ce eu știam până acum: că persoanele câștigă bani în baza unei munci sau activitati (indiferent că e printr-o slujbă sau ca întreprinzător). Eu cred că am plecat din România și am greșit drumul.
     Expresia asta cu "Te-ai aranjat pentru toată viața" provine din limbajul găștilor de cartier. De acolo de unde vine și România TV.
     Pentru că eu știu că în România să primești bani de la stat și să stai degeaba se produce doar când faci licitații cu statul român.

23 iul. 2015

ROMANIA SI PERICOLUL SOCIAL PIERDUT IN MEANDRELE CONCRETULUI


      In Romania termenul de "pericol social" capata noi dimensiuni si romanii cu siguranta pot inventa un nou sistem juridic prin care toate infractiunile grave sa fie pedepsite cu blandete, iar cele nesemnificative cu o duritate excesiva.
     
      Cazul violatorilor din Valeni (care a isterizat Romania in picioare in ultímele 7 zile) ridica multe semne de intrebare, desi toata lumea trebuia sa se intrebe inca din 1990 de cum si de ce functioneaza justita in felul asta. Sau daca avem justitie romaneasca sau doar niste cladiri in centrele oraselor in care unele persoane poarta niste haine negre, lungi si invart hartii dintr-un birou in altul.
      
    Luam un caz concret: Elena Udrea reuseste prin diverse metode sa sustraga, sa fure, sa comisioneze, etc. cateva milioane de euro. Este in libertate pentru ca nu reprezinta un pericol social si cu siguranta nu va executa nici inchisoare si nici confiscari ale averii nu vor avea loc. Concluzie: ramane cu banii. Pe deasupra, in pagina de Facebook a Elenei Udrea se pot citi vorbe de incurajare ("Suntem alaturi de tine", "Nu  te lasa", "Te sprijinim si te intelegem") chiar de la cetatenii care indirect au fost furati. Si brusc vine intrebarea: ARE LEGATURA DIRECTA PROSTIA CU PERICOLUL SOCIAL?
     
    Are! Si o stransa legatura! Vecinul violatorilor din Valeni este preocupat de faptul ca localitatea in care traieste s-a facut de ras si subliniaza ca fata violata "nu era usa de biserica". Nu pot sa masor prostia anumitor afirmatii pe care le-am auzit in ultima perioada pentru ca un exista niciun criteriu, desi as indrazni a spune ca este dusa spre infinit. Cu siguranta cei care au definit "pericolul social" ca si concept in Codul Penal roman nu s-au gandit ca magistratii care vor aplica acest concept  sunt rude in gandire cu vecinul din Valeni, iar magistratii care au dispus judecarea in libertate sunt veri de rangul 1 ai acestuia.
          Nu trebuie sa fii licentiat in drept sa poti sa-ti dai seama ca ceva nu este in regula in tarisoara noastra. De fapt, in Romania nimic nu este in regula:
1. avem cea mai buna crestete económica in ultimii ani, dar asta se vede doar prin statistici;
2. sunt cateva clanuri de politicieni care au furat pana la disperare si detin conturi in toate locurile in care exista paradis fiscal, dar un reprezinta pericol public;
3.toate faptele de coruptie sunt pedepsite doar la nivel de functionar public, retelele de licitatii contrafacute existand inca;
4. infrastructura Romaniei este pe hartie desi s-a cheltuit o groaza de bani pana acum pentru consolidarea ei;
5.saracie cat vezi cu ochii etc
               Insa, din experienta romaneasca am reusit sa scot o concluzie si sa pun o definitie personala a "pericolului social":
pericol social = orice persoana competenta care doreste sa schimbe lucrurile in bine politic sau economic si aduce noi propuneri si idei care ar putea lovi in grupuri de interese economice;
pericol social = orice persoana jurídica care de o maniera onesta doreste sa liciteze public la efectuarea lucrarilor de infrastructura in Romania
pericol social = Diaspora pentru ca emigrantii romani nu stau in Romania sa suporte magarii zilnice si pentru ca voteaza anapoda
pericol social = orice persoana care are memoria ilegalitatilor comise in Romania si care de o forma continuata le expune public
pericol social = orice persoana de sex feminin care reclama in urma unui viol sau orice tip de agresiune sexuala
pericol social = orice persoana care doreste sa faca o afacere corecta
pericol social = persoanele care participa la concursuri publice de angajare fara a fi recomandat de cunostinte
pericol social = persoana care nu lasa bani (spaga) oricarui angajat din sistemul sanitar romanesc (inclusiv portarului)
      DEX-ul ma contrazice si-mi defineste termenul astfel, ceea ce imi provoaca o stare de disconfort:
          pericol social = caracteristică a unei infracţiuni care constituie şi o trăsătură esenţială a acesteia, constând în aptitudinea unei acţiuni sau inacţiuni de a aduce atingerea valorilor sociale apărate de legea penală şi de a face necesară aplicarea unei pedepse. ~ generic -pericol social al tuturor infracţiunilor de un anumit tip (de ex., al infracţiunilor de omor). Pericolul social generic este evaluat de legiuitor, în momentul incriminării, în raport cu un complex de elemente comune tuturor faptelor de acest fel, şi se reflectă în limitele legale ale pedepsei. ~ concret -pericol social al unei anumite fapte concrete. Pericolul social concret se evaluează, în fiecare caz în parte, de către procuror şi instanţa de judecată, care pot ajunge la concluzia că fapta fie nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ci al unei abateri administrative, fie prezintă pericolul social al unei infracţiuni, şi ca atare urmează a fi sancţionată cu o pedeapsă concretă, stabilită în limitele legale. La concretizarea gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. Pericolul social al faptei şi pericolul social al făptuitorului constituie criterii de individualizare a pedepselor.
      
      Acum deja sunt contrariat de aceasta ultima definitie, mai ales prin prisma faptului ca experienta mea romaneasca imi demonstreaza altceva. Si ma intreb unde sa incadrez pericolul social: la ce defineste DEX-ul sau la realitatea romaneasca?
pericol social - caracteristică a unei infracţiuni care constituie şi o trăsătură esenţială a acesteia, constând în aptitudinea unei acţiuni sau inacţiuni de a aduce atingerea valorilor sociale apărate de legea penală şi de a face necesară aplicarea unei pedepse. ~ generic -pericol social al tuturor infracţiunilor de un anumit tip (de ex., al infracţiunilor de omor). Pericolul social generic este evaluat de legiuitor, în momentul incriminării, în raport cu un complex de elemente comune tuturor faptelor de acest fel, şi se reflectă în limitele legale ale pedepsei. ~ concret -pericol social al unei anumite fapte concrete. Pericolul social concret se evaluează, în fiecare caz în parte, de către procuror şi instanţa de judecată, care pot ajunge la concluzia că fapta fie nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ci al unei abateri administrative, fie prezintă pericolul social al unei infracţiuni, şi ca atare urmează a fi sancţionată cu o pedeapsă concretă, stabilită în limitele legale. La concretizarea gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. Pericolul social al faptei şi pericolul social al făptuitorului constituie criterii de individualizare a pedepselor


Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/pericol-social
 

pericol social - caracteristică a unei infracţiuni care constituie şi o trăsătură esenţială a acesteia, constând în aptitudinea unei acţiuni sau inacţiuni de a aduce atingerea valorilor sociale apărate de legea penală şi de a face necesară aplicarea unei pedepse. ~ generic -pericol social al tuturor infracţiunilor de un anumit tip (de ex., al infracţiunilor de omor). Pericolul social generic este evaluat de legiuitor, în momentul incriminării, în raport cu un complex de elemente comune tuturor faptelor de acest fel, şi se reflectă în limitele legale ale pedepsei. ~ concret -pericol social al unei anumite fapte concrete. Pericolul social concret se evaluează, în fiecare caz în parte, de către procuror şi instanţa de judecată, care pot ajunge la concluzia că fapta fie nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ci al unei abateri administrative, fie prezintă pericolul social al unei infracţiuni, şi ca atare urmează a fi sancţionată cu o pedeapsă concretă, stabilită în limitele legale. La concretizarea gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. Pericolul social al faptei şi pericolul social al făptuitorului constituie criterii de individualizare a pedepselor.



Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/pericol-social

pericol social - caracteristică a unei infracţiuni care constituie şi o trăsătură esenţială a acesteia, constând în aptitudinea unei acţiuni sau inacţiuni de a aduce atingerea valorilor sociale apărate de legea penală şi de a face necesară aplicarea unei pedepse. ~ generic -pericol social al tuturor infracţiunilor de un anumit tip (de ex., al infracţiunilor de omor). Pericolul social generic este evaluat de legiuitor, în momentul incriminării, în raport cu un complex de elemente comune tuturor faptelor de acest fel, şi se reflectă în limitele legale ale pedepsei. ~ concret -pericol social al unei anumite fapte concrete. Pericolul social concret se evaluează, în fiecare caz în parte, de către procuror şi instanţa de judecată, care pot ajunge la concluzia că fapta fie nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ci al unei abateri administrative, fie prezintă pericolul social al unei infracţiuni, şi ca atare urmează a fi sancţionată cu o pedeapsă concretă, stabilită în limitele legale. La concretizarea gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. Pericolul social al faptei şi pericolul social al făptuitorului constituie criterii de individualizare a pedepselor.



Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/pericol-social

pericol social - caracteristică a unei infracţiuni care constituie şi o trăsătură esenţială a acesteia, constând în aptitudinea unei acţiuni sau inacţiuni de a aduce atingerea valorilor sociale apărate de legea penală şi de a face necesară aplicarea unei pedepse. ~ generic -pericol social al tuturor infracţiunilor de un anumit tip (de ex., al infracţiunilor de omor). Pericolul social generic este evaluat de legiuitor, în momentul incriminării, în raport cu un complex de elemente comune tuturor faptelor de acest fel, şi se reflectă în limitele legale ale pedepsei. ~ concret -pericol social al unei anumite fapte concrete. Pericolul social concret se evaluează, în fiecare caz în parte, de către procuror şi instanţa de judecată, care pot ajunge la concluzia că fapta fie nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ci al unei abateri administrative, fie prezintă pericolul social al unei infracţiuni, şi ca atare urmează a fi sancţionată cu o pedeapsă concretă, stabilită în limitele legale. La concretizarea gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. Pericolul social al faptei şi pericolul social al făptuitorului constituie criterii de individualizare a pedepselor.



Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/pericol-social
pericol social - caracteristică a unei infracţiuni care constituie şi o trăsătură esenţială a acesteia, constând în aptitudinea unei acţiuni sau inacţiuni de a aduce atingerea valorilor sociale apărate de legea penală şi de a face necesară aplicarea unei pedepse. ~ generic -pericol social al tuturor infracţiunilor de un anumit tip (de ex., al infracţiunilor de omor). Pericolul social generic este evaluat de legiuitor, în momentul incriminării, în raport cu un complex de elemente comune tuturor faptelor de acest fel, şi se reflectă în limitele legale ale pedepsei. ~ concret -pericol social al unei anumite fapte concrete. Pericolul social concret se evaluează, în fiecare caz în parte, de către procuror şi instanţa de judecată, care pot ajunge la concluzia că fapta fie nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ci al unei abateri administrative, fie prezintă pericolul social al unei infracţiuni, şi ca atare urmează a fi sancţionată cu o pedeapsă concretă, stabilită în limitele legale. La concretizarea gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. Pericolul social al faptei şi pericolul social al făptuitorului constituie criterii de individualizare a pedepselor


Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/pericol-social
 
pericol social - caracteristică a unei infracţiuni care constituie şi o trăsătură esenţială a acesteia, constând în aptitudinea unei acţiuni sau inacţiuni de a aduce atingerea valorilor sociale apărate de legea penală şi de a face necesară aplicarea unei pedepse. ~ generic -pericol social al tuturor infracţiunilor de un anumit tip (de ex., al infracţiunilor de omor). Pericolul social generic este evaluat de legiuitor, în momentul incriminării, în raport cu un complex de elemente comune tuturor faptelor de acest fel, şi se reflectă în limitele legale ale pedepsei. ~ concret -pericol social al unei anumite fapte concrete. Pericolul social concret se evaluează, în fiecare caz în parte, de către procuror şi instanţa de judecată, care pot ajunge la concluzia că fapta fie nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ci al unei abateri administrative, fie prezintă pericolul social al unei infracţiuni, şi ca atare urmează a fi sancţionată cu o pedeapsă concretă, stabilită în limitele legale. La concretizarea gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. Pericolul social al faptei şi pericolul social al făptuitorului constituie criterii de individualizare a pedepselor


Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/pericol-social